Borzoi / Ogar rusesc




Borzoiul este un caine foarte placut, inteligent , mandru , independent , moderat de activ si foarte loial familiei sale. Sunt afectuosi cu persoanele pe care le cunosc bine. Se adapteaza bine vietii suburbane, cu conditia sa aiba o curte suficient de mare pentru a face miscare.








































Istoric si origine

Traditia spune ca, ogari din tipul Saluki au fost adusi in Rusia , initial din Imperiul Bizantin, prin secolele IX-X, apoi, mai tarziu de catre invadatorii mongoli, din Est. Borzoiul, sau ogarul de lupi rusesc face parte din categoria ogarilor care urmaresc prada cu privirea (asa numitii "sight hound"). Acesti ogari importati in Rusia, au fost incrucisati cu tipul rusesc al Spitz-ului de vanatoare, pentru cresterea vitezei acestuia si pentru a castiga abilitatea de a vana lupi. Vanatul lupilor era o actiune foarte comuna pentru cainii de vanatoare din acele timpuri, cand aceste carnivore erau mult mai des intalnite. Aceasta rasa s-a bucurat apoi, pe vremea tarilor, inainte de revolutia din 1917, de o mare apreciere,din partea nobilimii ruse, unul dintre cei mai faimosi crescatori fiind chiar printul Nicolae Nicolaevici al Rusiei, care a crescut sute de exemplare de Psovoi in canisa sa de la Perchino. Borzoi (in rusa, caine rapid) este denumirea folosita pentru diferitele tipuri de sight hounds, in timp ce Russkaya Psovaya Borzaya reprezinta Borzoi-ul cu parul lung, cel pe care il stim. Timp de secole, Psovoi-ul a fost crescut numai de catre nobili, neputand fi procurat de oamenii de rand. In timpul tarilor, erau efectuate teste de vanatoare, prin care se alegeau numai exemplarele cele mai rapide si mai inteligente ca reproducatori. Aceste vanatori erau niste ceremonii foarte bine organizate, care uneori durau zile in sir. Cainii erau insotiti de vanatori calari, dar si de copoi de haituit vulpi. Cele mai frecvent omorate prazi erau iepurii si alte mamifere mici, dar, vanatorilor le placea in special sa vaneze lupi cu Borzoii lor. Vanatoarea lupilor decurgea astfel: in momentul cand lupul era zarit de ogari, vanatorul elibera din lesa 2-sau 3 ogari, care urmareau lupul si cand il ajungeau, ii atacau gatul , pe partile laterale, imobilizandu-l pana la sosirea vanatorului , care omora lupul prin injunghiere. In timpul revolutiei din 1917 , sute de exemplare de Psovoi au fost omorate de revolutionari, deoarece tarii transformasera aceste animale intr-un simbol al belsugului si tiraniei, facandu-le astfel nepotrivite pentru noua Uniune Sovietica. Unii dintre nobili au preferat sa isi impuste exemplarele de Borzoi, decat sa le lase pe mana militantilor, care i-ar fi torturat crunt. Totusi, Borzoiul a supravietuit prin cateva exemplare izolate ramase in provincie, departe de marile orase. Tarziu, prin anii 1940, un soldat rus, pe nume Constantin Esmont a inceput o recuperare si regasire a exemplarelor de Borzoi ramase, convingand guvernul Sovietic de valoarea si utilitatea lor ca si caini de vanatoare, astfel incat, cresterea i inmultirea lor a inceput sa fie incurajata oficial. Exporturile exemplarelor din aceasta rasa au fost foarte rare in timpul Erei Sovietice, totusi, destui caini au ajuns in Anglia, Scandinavia, Vestul Europei si America, spre sfarsitul sec. XIX , permitand dezvoltarea rasei si in afara granitelor Rusiei.




Aspect exterior si dimensiuni

Borzoiul este un caine inalt si aristocratic , cu un cap lung, ascutit, fin, gatul usor arcuit si lung si cu coada lunga, curbata, atarnanda. Este caracteristic un guler de piele cutat si cu parul formand o adevarata cravata. Trufa este neagra, ochii sunt alungiti, inchisi la culoare . Urechile se sprijina pe gat, dar pot fi ridicate partial atunci cand animalul este in alerta. Spatele este gratios curbat. Pieptul este ingust dar foarte adanc. Roba are parul lung, matasos, ondulat sau buclat, cu un guler bogat in jurul gatului. Culorile pot fi alb, auriu, ruginiu sau gri cu insemna negre, toate acestea in culori uni sau mixate. Roba prezinta 2 tipuri de par, anume parul de acoperire, lung, matasos, neted, cu onduleuri mai mici sau mai mari, iar subparul este moale, putandu-se ingrosa in cazul climatului aspru sau iarna, dar acesta este naparlit in timpul verii, pentru a preveni supraincalzirea. Textura si distributia sa pe corp este unica la aceasta rasa. Talia trebuie sa fie de cel putin 70 cm la greaban masculii, cu o greutate de 45 kg, iar la femele de cel putin 66 cm. Inciuda marimii, impresia generala este de gratie, combinata cu aerodinamism, cu forme curbate gratios, dar si putere compacta. Se spune ca Borzoiul este Porsche-ul ogarilor , in timp ce Ogarul irlandez de haituit lupi este numit Range-Rover-ul clasei .








Personalitate

Borzoiul este un caine foarte placut, inteligent , mandru , independent , moderat de activ si foarte loial familiei sale. Sunt afectuosi cu persoanele pe care le cunosc bine. Se adapteaza bine vietii suburbane, cu conditia sa aiba o curte suficient de mare pentru a face miscare. Borzoii adulti sunt aproape muti, latrand doar rareori. Borzoiul nu are un instinct teritorial foarte puternic , comparativ cu alte rase ca Mastiff-ul sau Ciobanescul German si categoric nu pot fi folositi ca si caini de paza sau de lupta. Nu se poate avea incredere in ei ca vor da alarma atunci cand vor zari o persoana straina patrunzand pe teritoriul lor . In general, Borzoiul nu trebuie sa fie dominant sau agresiv cu alti caini. Dar impotriva lupilor sau a altor canide salbatice au instincte inascute , dar diferite de ale raselor de caini de lupta sau de paza. Astfel, Borzoiul haituieste prada si o imobilizeaza, nu o ucide. Puii exerseaza aceste lucruri de la varste fragede, cu fratii lor. Acesta este un comportament specific de vanatoare si nu de dominatie sau de teritorialism.






Relatiile cu familia si casa

Sunt caini gentili, manierati, cu un respect innascut pentru oameni. Nu dezvolta aproape niciodata dominanta asupra oamenilor. Totusi, pot deveni nervosi in prezenta copiilor, fiind necesara socializarea lor cu acestia de la o varsta frageda, daca se intentioneaza mentinerea lor ca animal de companie intr-o familie. Poate fi crescut cu pisici sau alte animale de casa mici, cu conditia sa fie crescuti de mici cu acestea. Unele exemplare pot avea totusi un instinct de a vana pisicile, mai ales daca acestea se misca cu repeziciune pe langa ei.





Dresajul

Se preteaza bine dresajului de supunere si agilitate , cu conditia sa beneficieze de un antrenament potrivit, dar acestea nu sunt totusi insusiri innascute ale lor. Invata foarte repede si de aceea se plictisesc daca sunt supusi unor activitati repetitive, fara un rost anume, devenind destul de incapatanati cand nu sunt motivati corespunzator. Ca si alti ogari din clasa lor, nu tolereaza si nu inteleg tratamentele dure sau dresajul bazat pe pedepse, devenind foarte nefericiti daca tonul ridicat si amenintarile incep sa faca parte din viata lor. Aceasta rasa este folosita sa urmareasca prada , astfel au un puternic instinct de a urmari ceva ce fuge de ei. Sunt construiti pentru viteza, putand acoperi distante incredibile intr-un timp foarte scurt.







Aspecte particulare

Eleganta si nobletea Borzoi-ului l-au facut un model foarte popular pentru artisti, mai ales in timpul perioadei asa numita "Art Deco". Pictorul francez Louis Icart este recunoscut pentru picturile sale cu Borzoi. Un faimos sculptor in bronz al perioadei Art Deco, pe nume D.H. Chiparus de asemenea a modelat numeroase lucrari ce intruchipau ogarii Borzoi.
Barzoiul este un levrier selectionat de vanatorii si nobilii rusi, care posedau foarte multi caini de acest fel, folositi in general la vanatoarea de lupi, vulpi si iepuri. Ca majoritatea levrierilor, originile barzoiului sunt foarte vechi.
Barzoiul este un caine cu caracter bland, rezervat, linistit; este un caine inteligent si devotat. Pe langa faptul ca este un bun caine de vanatoare, barzoiul este si un bun caine de curse, bun insotitor si paznic.
Aspectul general al ogarului Barzoi este caracterizat de tinuta sa impozanta si talia zvelta, blana bogata, culorile frumoase, proprtiile aromonioase, miscarea eleganta ce ii asigura o distinctie deosebita.
Talia 70-80cm sau mai mult in cazul masculilor; femelele sunt in general mai mici cu aproximativ 5 cm decat masculii. Standardele nu precizeaza o greutate acceptata dar, in medie, un Barzoi are aproximativ 35-45 kg.
Corpul este usor alungit, lungimea lui depasind cu cativa centimetrii inaltimea.
Capul este lung, ingust, proportional cu lungimea si latimea corpului, precum si cu cea a membrelor. Craniul este aproape plat, usor alungit si pare foarte ingust din cauza pometilor foarte putin dezvoltati. Buzele sunt fine si uscate, avand marginile pigmentate cu negru. Dantura trebuie sa fie completa, bine dezvoltata si bine inchisa.
Ochii sunt mari, migdalati, cat mai inchisi la culoare; expresia lor este blanda dar vioaie; deschiderea pleoapelor este oblica.
Urechile, inserate sus si spre inapoia capului, sunt relativ mici, fine, inguste si ascutite, indreptate spre spate, varfurile lor atingandu-se.
Gatul este lung, musculos, plat pe laturi, cu partea superioara usor arcuita.
Spatele este arcuit, formand la masculi un arc proeminent; femelele au spatele ceva mai plat.
Membrele, atat cele anterioare cat si cele posterioare, sunt lungi, uscative dar musculoase. Membrele posterioare sunt mai puternice decat cele anterioare. Barzoiul paseste lung si degajat, atat la pas cat si in alergare.
Parul este lung, matasos, ondulat sau cu bucle mari, deosebit de abundent in jururl gatului, in partea inferioara a toracelui, pe spatele membrelor anterioare si posterioare, pe coada; este scurt pe cap, pe urechi si pe partea anterioara a membrelor. Parul scurt, incretit marunt constituie un defect de frumusete.
Culoarea - alb, auriu, auriu-argintat, roscat cu reflexe negre, botul si memberele avand culori mai inchise.






Boli si afectiuni curente

Durata de viata este de 10-12 ani, femelele de obicei traiesc mai mult decat masculii. Exceptional s-au inregistrat exemplare care au atins varsta de 16 ani. Acesti caini, mai ales cei care sunt fizic bine construiti si vigurosi in tinerete, ajung pe la mijlocul vietii sa atinga maximul de vitalitate si forta. In cea mai mare parte a lumii, se pare ca doar dilatatia gastrica sau accidentele rutiere ucid cele mai multe exemplare, prematur, Borzoiul fiind o rasa foarte sanatoasa. Pana in anii 1970, maladii precum osteocondrita disecanta, displazia de sold, displazia de umar , bolile ereditare oftalmologice sau anomaliile cardiace congenitale erau aproape necunoscute pentru aceasta rasa. Din pacate, in prezent, in unele tari, in urma practicilor de crestere moderna, au inceput sa apara o serie de probleme. Ca si in cazul altor rase cu toracele adanc, cea mai serioasa problema este si in cazul Borzoiului, torsiunea gastrica. Aceasta conditie patologica foarte grava, care poate periclita viata animalului este de origine anatomica, si nu ereditara. Cele mai putin comune sunt afectiunile cardiace, de tipul cardiomiopatiei sau aritmiei cardiace . Este de asemenea controversata prezenta atrofiei retiniene progresive in cazul acestei rase. O alta conditie patologica, numita retinopatia Borzoi-ului a fost observata in cazul unor indivizi, dar care difera de atrofia retiniana progresiva prin mai multe caracteristici, si anume : este unilaterala si rareori intalnita la animale mai tinere de 3 ani , nu a fost demonstrat a fi o maladie cu determinism genetic ereditar si, cel mai important, majoritatea indivizilor afectati nu orbesc.



Puteti schimba opinii si afla informatii noi despre aceasta rasa intrand pe forumul nostru.






Bine ati venit pe DogVet.ro ! Portalul catelusului tau.
Pentru sanatatea catelului dumneavoastra este foarte important sa vaccinati anual catelul dumneavoastra, sa il deparazitati intern din 3 in 3 luni si sa il deparazitati extern lunar.