Ciobanesc de Berna



Uimitor de aristocratic, Ciobanescul de Berna este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, cu roba lor neagra sclipitoare , cu insemne ilustre. Roba acestui caine este moale si matasoasa, cu un subpar gros, abundent.







































Istoric si origine

Aceasta rasa isi are originile in urma cu 2000 de ani cand romanii au invadat teritoriul Elvetiei, cunoscuta ca Helvetia, fiind folositi pe post de conducatori de vite si caini de paza. Cainii de tipul masiv roman au fost probabil incrucisati cu cainii pazitori de turma care puteau suporta conditiile climatice severe din Alpi si de asemenea au servit la domolirea temperamentului lor. Au fost folositi apoi ca si caini tragatori de carucioare pentru a transporta haine sau produse lactate dintr-un sat in altul. In timpul anilor 1800 rasa aproape ca disparuse datorita interesului fata de rasa Saint Bernard.Gratie programelor concertate de reproducere a putut fi salvata. Eforturile nu s-au terminat pana la sfarsitul acestui secol. Un chinolog elvetian, Franz Schertenlieb a cercetat intreaga tara pentru a gasi ultimele exemplare. A avut unele reusite in jurul districtului Durrbach al Bernei si apoi profesorul Albert Heim din Zurich, i s-a alaturat. Datorita lor, Ciobanescul de Berna a revenit. La inceput, acesti caini erau cunoscuti fie ca Gelbbackler ?obraji galbeni, Vierauger ?patru ochi sau mai comun Durrbachler. Intrucat acum vin din toata aria Bernei si nu numai din Durrbach, in 1908 clubul deja format a schimbat numele lor in Berner Sennenhund. Ciobanestii de Berna au avut, de atunci, o mare dezvoltare in Elvetia, pe continentul european si in Scandinavia si a fost in final recunoscut in America in 1936 urmand Canada in anii 1970 .
Uimitor de aristocratic, Ciobanescul de Berna este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, cu roba lor neagra sclipitoare , cu insemne ilustre. Roba acestui caine este moale si matasoasa, cu un subpar gros, abundent.
Originile acestei rase pot fi urmarite pana in urma cu 2000 ani, cand romanii au invadat Elvetia, pe atunci acesti caini serveau la manarea turmelor de animale, dar ca si caini de paza. Cainii romani, de tip mastiff, au fost probabil incrucisati cu cainii autohtoni ciobanesti, care erau foarte bine adaptati conditiilor climatice vitrege ale Alpilor Elvetieni. Ciobanestii de Berna erau pe atunci folositi si la tractarea carelor ce transportau tesaturi sau produse de bacanie dintr-un sat in altul. Din anul 1800, aceasta rasa aproape a disparut, datorita cresterii interesului pentru rasa Saint Bernard si a lipsei de preocupare pentru realizarea unui program de crestere si inmultire corespunzatoare a acestor caini.
Aceasta situatie s-a mentinut pana la inceputul secolului trecut, cand chinologul elvetian Herr Franz Schertenlieb a inceput sa colinde locurile stravechi in care fusese creata aceasta rasa si a gasit ultimii caini izolati pe vaile Alpilor. El a inregistrat un oarecare succes, mai ales in regiunea Durrbcah, din Berna. A mai fost ajutat de profesorul Albert Heim, de la Universitatea din Zurich. Multumita lor, Ciobanescul de Berna a revenit pe firmament ca si rasa. Initial, acesti caini erau cunoscuti sub numele de "Gelbbackler" (in traducere, obraji galbeni), sau mai simplu, "Durrabachler".
Azi, deoarece ei provin din intreg tinutul Bernei, nu numai din Durrbach, in 1908, clubul deja infiintat al rasei, i-a schimbat denumirea in Ciobanesc de Berna. De la acea data, aceasta rasa a avut o mare cautare in Elvetia, pe continentul european dar si in America, unde a fost recunoscut oficial, in 1936. Canada urmeaza exemplul celorlalte tari si pastreaza denumirea rasei, pe care o si recunoaste oficial in 1970. Cu toate acestea , acesti caini sunt inca destul de rari in Anglia.








Aspect exterior si dimensiuni

Sunt caini puternici, robusti, cu schelet masiv, umeri puternici , cu mers echilibrat, cu pasul lung. Ajung la talia de adult in jurul varstei de 15 luni. Talia este cuprinsa intre 58-66 cm la femele, cu o greutate de 32-46 kg si 64-70mc masculii, cu o greutate de 37-54 kg. Capul este puternic, cu craniul lat, cu o usoara cuta pe frunte si un stop bine definit. Falcile sunt puternice, cu muscatura completa, in foarfece. Ochii sunt migdalati , de culoare caprui inchis. Urechile sunt medii ca marime, prinse sus, aduse usor inainte in atentie. Gatul acestui caine este puternic, musculos, de lungime medie , prins de umerii puternici si oblici printr-un greaban sters.
Trunchiul acestui caine este compact, nu foarte lung, cu pieptul larg si spatele puternic, drept. Membrele anterioare trebuie sa fie drepte , musculoase. Membrele posterioare sunt puternice, largi, musculoase, cu grasetul bine angulat. Labele picioarelor sunt scurte, compacte, rotunde . Coada este stufoasa, ajungand pana sub jaret, ridicata in alerta, dar niciodata deasupra liniei spinarii. Culoarea robei este intotdeauna negru lucios, cu botul alb si pata alba pe frunte, pieptul de asemenea alb, ca si labele si varful cozii. O culoare vie aramie sau cafenie separa albul de negru, ca si albul de pe picioare si obraji.








Personalitate

Ciobanestii de Berna sunt caini foarte placuti, ca si companioni, inteligenti, dornici sa faca pe placul omului, relativ usor de dresat. Ei sunt prieteni pe viata, sunt caini foarte loiali stapanului si pot avea probleme in acomodarea cu un stapan nou, dupa varsta de 18 luni. Sunt caini increzatori in fortele proprii, alerti, foarte buni paznici. Sunt putin prietenosi cu strainii. Nu sunt excesiv de agresivi sau de timizi.
Cainii ciobanesti de Berna sunt caini cu o natura nativa buna care iubesc sa fie inclusi in toate aspectele vietii de familie, devenind companioni minunati. Ei sunt afectuosi, rabdatori si in special buni cu copii, protectivi cu ei daca este necesar. Au nevoie sa fie cu lumea si sa li se acorde afectiune. Vor latra pentru a anunta venirea vizitatorilor dar curand se vor calma din nou. Au fost incercari de introducere cu pisici si alte animale de companie la varsta tanara, intotdeauna acceptandu-le. Unii dintre ei pot fi dominanti fata de alti caini.







Relatiile cu familia si casa

Sunt caini cu o personalitate placuta, carora le place sa fie inclusi in toate aspectele vietii de familie, fiind companioni foarte placuti. Sunt caini afectuosi, rabdatori si foarte buni cu copiii, pe care ii vor proteja daca este necesar. Au nevoie sa fie in preajma oamenilor si sa li se acorde atentie. Vor latra pentru a semnaliza aparitia vizitatorilor, dar apoi se vor aseza linistiti la locul lor. Socializati de pui cu alte animale de casa, inclusiv cu pisicile, le vor accepta fara probleme. Uneori pot fi dominanti cu alti caini.






Dresajul

Dresajul se poate face cu usurinta, cata vreme cainii sunt tineri. Daca nu se vor dresa de la o varsta timpurie, acesti caini vor deveni violenti, greu de controlat care vor avea impresia ca pot face numai ceea ce vor ei. Sunt caini sensibili, de aceea dresajul trebuie facut cu blandete.
Durata exercitiilor:60-80 minute pe zi.Pentru catei, exercitiile trebuie sa fie restrictionate in perimetrul gradinii pentru cel putin 4-5 luni pentru a putea permite oaselor si articulatiilor sa se formeze corespunzator. Din acelasi motiv, trebuie avuta grija cand sunt scari in casa. Dupa varsta de 6 muni, progresati cu plimbari controlate in lesa. Dupa ce au ajuns la varsta de 1 an, li se poate permite si fara lesa pentru exerciti libere de alergat. Ca adulti, ciobanestii de Berna necesita un nivel moderat de exercitii cuprins intre 1 si 5 mile pe zi depinzand de nivelul lor de conditie fizica si sanatate. Sunt foarte adaptabili si vor accepta daca exercitiile lor trebuie sa fie scurtate dintr-un potiv sau altul.






Aspecte particulare

Este necesara perierea zilnica sau daca nu , macar o data pe saptamana, datorita robei abundente si lungi. O atentie deosebita trebuie acordata periajului zilnic mai ales in perioada naparlirii. Este necesara imbaierea sau curatarea blanii cu sampon uscat. Durata medie de viata a acestui caine este de 6-8 ani, fiind in scadere in ultimii ani, de la 10-12 ani. Clubul American al Ciobanescului de Berna a intreprins un studiu asupra sanatatii acestei rase, asupra unui numar de 1332 caini. Media de viata a acestora a fost de 7.2 ani. Cancerul este unul dintre principalele motive ale mortalitatii Ciobanescului de Berna, in intreaga lume, astfel , multe caini din aceasta rasa mor la o varsta tanara, de 3-4 ani. Capul trebuie sa fie puternic cu un craniu plat, usor brazdat si un stop bine definit. Falcile sunt puternice cu o muscatura completa in forma de foarfece. Ochii sunt migdalati si caprui inchis. Urechile sunt de marime medie si dispuse sus, aduse usor inainte cand este in alerta. Gatul trebuie sa fie puternic, musculos, si cu o lungime medie usor lung, puternic si umeri in panta. Corpul este compact mai degraba decat lung cu un piept larg si un spate ferm si drept. Labele din fata trebuie sa fie puternice si bine musculoase cu articulatiile bine indoite. Picioarele trebuie sa fie scurte, rotunde si compacte si coada stufoasa ajungand sub partea mijlocie a piciorului dinapoi, ridicata cand e in alerta dar niciodata purtata pe spate.









Boli si afectiuni curente

Ciobanescul de Berna sufera de multe probleme de sanatate, de aceea screeningul ascendentei puilor este obligatoriu. Susceptibilitatea la imbolnaviri este de asemenea mare. Exista o serie destul de mare de maladii genetice care afecteaza acesti caini, in egala masura cu care sunt afectate alte rase pure de caini.
Una dintre cele mai cunoscute si discutate maladii este displazia de sold. Aceasta in unele cazuri se poate manifesta usor, fara schiopatura, dar in alte cazuri, poate debilita complet cainele, devenind vizibila de la varsta de 6 luni in sus. Studiile au demonstrat ca, din pacate, caini indemni de displazie, pot produce descendenti displazici. Displazia de sold se poate diagnostica prin efectuarea radiografiilor de bazin, specifice, care trebuie interpretate de un veterinar calificat si specializat pe aceasta problema.
O alta maladie este displazia de umar, termen folosit pentru a descrie cateva afectiuni care afecteaza articulatia umarului cainelui. Semnele clinice ale bolii, respectiv schiopatura de diferite grade poate aparea de la varsta de 5 luni, sau chiar la maturitate. Diagnosticul se pune de asemenea pe baza examenului radiologic.
Osteocondrita disecanta, este o boala a cartilajelor articulare, care poate duce la modificari artritice la nivelul articulatiilor acestui caine. Panosteita este o boala a oaselor lungi ale membrelor, care afecteaza in mod uzual puii de la 5-8 luni, pana la 2 ani. Boala produce durere si schiopatura, care poate fi intermitenta, cronica si se poate muta de la un picior la altul. Diagnosticul se pune tot pe baza examenului radiologic.
Entropionul si ectropionul (rasucirea pleoapelor spre interior, respectiv spre exteriorul globului ocular) este o afectiune oftalmologica, de asemenea cu determinism genetic care afecteaza rasa. Cataracta de diferite tipuri a fost semnalata destul de frecvent in cazul Ciobanescului de Berna.
Dilatatia si torsiunea gastrica apar frecvent la acest caine, datorita conformatiei toracelui si cavitatii abdominale.
Alergiile, mai ales cele de natura alimentara sunt si ele in topul bolilor caracteristice Ciobanescului de Berna. Mai pot apare relativ frecvent hipotiroidismul, Boala Von Willebrand (o coagulopatie, care se manifesta prin sangerari greu de controlat in cazul plagilor sau interventiilor chirurgicale ), stenoza sub-aortica , boala autoimuna ( ce se poate manifesta prin meningite aseptice foarte greu de diagnosticat si tratat).
Cancerul reprezinta poate cea mai mare provocare , atat pentru medicii veterinari, cat si pentru crescatorii acestor caini. In cazul Ciobanescului de Berna exista cel putin 2 tipuri de cancer care sunt transmisibile genetic, si anume mastocitomul, sau cancerul celulelor mastocitare si histiocitomul malign. Un studiu efectuat in anul 2000 arata ca 50% din cazurile de mortalitate au fost datorate cancerului.

Puteti schimba opinii si afla informatii noi despre aceasta rasa intrand pe forumul nostru.
Bine ati venit pe DogVet.ro ! Portalul catelusului tau.
Pentru sanatatea catelului dumneavoastra este foarte important sa vaccinati anual catelul dumneavoastra, sa il deparazitati intern din 3 in 3 luni si sa il deparazitati extern lunar.