Saint Bernard






Saint Bernard-ul, salvatorul Alpilor elvetieni, este unul dintre cainii cei mai usor de recunoscut. Desi legenda potrivit careia Saint Bernard-ul cauta si salva persoanele ratacite prin Alpi este adevarata, butoiasul cu coniac din jurul gatului sau este doar un mit.









































Istoricul si originea

Este una din cele mai cunoscute rase, avand ca stramos Dogul Tibetan. A fost adus in Elvetia de colonistii romani care il foloseau la paza proprietatilor. Prin incrucisari cu cainii din Muntii Alpi s-a obtinut Saint-Bernardul de astazi. In secolul al XVII lea a fost dresat si invatat sa salveze oamenii de sub avalanse de catre calugarii de la Adapostul Saint Bernard (de unde i se trage si numele). Exista consemnari a peste 2000 de persoane salvate de acesti caini. Un caine din aceasta rasa, Barry, in dosprezece ani de viata, a salvat 40 de vieti omenesti. In semn de respect, o statuie a lui Barry este astazi expusa la Muzeul de Stiinte Nationale si Istorice din Berna. Este raspandit atat in Europa cat si in America de Nord.
Ca si in cazul altor rase, adevarata origine a Saint Bernard-ului este invaluita in mister. Se crede ca, cainele pe care il stim noi astazi ar proveni dintr-o rasa de talie mare, foarte veche, disparuta, cunoscuta ca molosul asiatic. Acesti caini giganti au fost imperecheati cu diferite alte rase de caini adusi de romani, atunci cand au invadat Elvetia in primele secole i.Hr. Exista diferite speculatii potrivit carora Saint Bernard-ul s-ar trage din mastiff-ul tibetan.
Odata cu trecerea timpului, acesti caini au fost utilizati pentru a pazi fermele, pentru a pastori turmele de vite si pentru a cara diferite greutati. In cele din urma, rasa a devenit o figura familiara a caminului pentru calatori St. Bernard (Hospice of the Great St. Bernard) fondat in 1050 i.Hr. de catre arhidiaconul Bernard de Menthon. Scopul acestui lacas era sa asigure un adapost sigur pentru calatori in timpul trecerii lor prin Alpi elvetieni. In anii 1700, acesti caini erau consacrati pentru activitatile lor de salvare din Alpi. Calugarii isi luau cainii cu ei in timpul cautarilor persoanelor disparute. Abilitatea acestui caine de a gasi traseele pierdute si persoanele disparute este legendara. Odata ce cainele gasea un calator ratacit, el ii ligea fata acelei persoane pentru a o mentine constienta si se tolanea langa aceasta pentru a o incalzi. In afara faptului ca sunt considerati niste eroi, acesti caini erau, de asemenea, companioni extraordinari pentru calugari in timpul iernilor lungi si nefrecventate.
In anii 1800, rasa Saint Bernard, pe atunci cunoscuta ca „Hospice Dog”, devenise vulnerabila si numarul exemplarelor era in continua scadere. Din cauza consangvinizarii, starea lor de sanatate s-a deteriorat. Pentru a corecta acest neajuns, calugarii au decis sa utilizeze rasele Dog german, ciobanescul de Pirinei si Terra Nova pentru a conferi robustete si rezistenta rasei. In urma acestei incrucisari a aparut primul Saint Bernard cu parul lung. Acest caine avea aptitudinile si instictul nativ de a salva oamenii, dar nu reusea intotdeauna sa-si duca treaba la bun sfarsit intrucat gheata si zapada se lipeau de parul sau lung limitandu-i miscarile. Din acest motiv, calugarii foloseau acesti caini cu parul lung pentru a-i oferi ca daruri diferitilor prieteni sau cunoscuti si mai putin in operatiunile de cautare si salvare.
In 1880, cainele a fost denumit oficial Saint Benard. Popularitatea rasei s-a extins si in 1888 a fost infiintat clubul american al Saint Bernard-ului. Ulterior, American Kennel Club recunostea rasa ca membra a grupei cainilor utilitari.
Astazi rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.











Aspectul exterior si dimensiunile

Este un caine de talie mare, puternic, cu aspect patrat, musculos si viguros. Capul este mare, lat , cu un bot scurt, bont, jumatate cat craniul. Ochii sunt de marime medie, caprui inchis, iar pielea de sub ochi face cute atunci cand este in stare de alerta. Urechile sunt triunghiulare de marime medie, cu varful rotunjit si lasate. Coada este lunga si lata, atarnata in repaos si varful putin intors.Sunt doua varietati: una cu par mai lung, usor ondulat si alta cu par mai scurt si aspru.Ambele varietati au blana dubla, cu par des care il protejeaza impotriva frigului. Coloarea parului este : rosu cu alb, alb cu rosu sau alb cu zone dungate, toate nuntele de rosu in puncte. Zonele albe sunt intotdeauna aceleasi : picioare, varful cozii, piept, gatul total sau o parte, o pata pe frunte si bot.
Saint Bernard-ul este un caine de talie mare, puternic si musculos, cu capul mare si rotund, ochii caprui inchis si nasul negru. Urechile triunghiulare si rotunjite la varfuri sunt situate in varful capului. Saint Bernard-ul are un corp puternic si masiv si o coada care atarna si este purtata usor in sus.
In ceea ce priveste aspectul blanii, Saint Bernard-ul poate fi intalnit in doua varietati. Blana cu parul scurt este deasa si bine lipita pe langa corp. Blana cu parul aspru este mai lunga si mai stufoasa pe coapse si membre. Coloritul blanii este portocaliu cu alb, roscat (rosu) cu alb, maron cu alb sau brindle (dungat pe fon alb murdar).
Saint Bernard-ul adult atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-70 cm si o greutate corporala in jur de 50-91 kg.









Personalitatea

Saint Bernard-ul este inteligent si loial stapanului sau. Este o rasa puternica, dar tandra si prietenoasa si se pare ca are un al saselea simt in ceea ce priveste detectarea vreunui potential pericol, in special a vreunei furtuni de zapada sau avalanse. Se spune ca Saint Bernard-ul are simtul mirosului atat de fin incat este in stare sa depisteze persoanele ingropate in zapada la cativa metri adancime. Saint Bernard-ul este lent in miscari, rabdator si ascultator. Este un caine inteligent, cu un puternic simt de orientare si olfactiv, linistit, calm, jucaus, nu latra mult. Devotat si afectuos cu familia, este prietenos cu copii, iar pe straini ii va anunta cu un latrat, fara sa fie agresiv. Nu are probleme cu alte animale sau alti caini.





Ingrijire

Blana acestui caine trebuie periata zilnic pentru a inlatura firele de par moarte. Regulat trebuie verificati ochii cainilor care au pleoapele lasate deoarece aceasta rasa este predispusa la afectiuni oftamologice. Este o rasa care sufera de numeroase afectiuni congenitale. Nu trebuie tinut in caldura.








Relatiile cu familia si casa

Saint Bernard-ul este afectuos si prietenos, motiv pentru care este un animalut de casa indragit. Le plac copiii, dar cand sunt in preajma copiilor mici trebuie supravegheati datorita taliei lor gigantice. Saint Bernard-ul este un caine energic, necesitand o spatiu extins pentru miscare. Sunt caini care saliveaza excesiv (balesc). Saint Bernard-ul este tolerant cu alte animalute de companie, dar trebuie supravegheat cand se afla in preajma animalutelor de talie mai mica.
Adora vremea rece, gheata si zapada. Datorita firii lor prietenoase, Saint Bernard-ul nu este cea mai grozava optiune daca va doriti un caine de paza, dar se pare ca talia lui reuseste sa intimideze si sa sperie intrusii.
Saint Bernard-ul poate fi crescut intr-un apartament de bloc, daca beneficiaza de suficienta miscare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, astfel ca daca beneficiaza de o curte cat de mica va fi cel mai fericit. Au o toleranta scazuta fata de perioadele calduroase, spatiile incalzite si transportul cu masina.










Dresajul

Saint Bernard-ul este usor de educat, dar dresajul trebuie initiat la o varsta frageda. Sunt dornici sa va faca pe plac, fiind caini sociabili si docili.
Se simt cel mai bine in aer liber, dar se poate adapta si intr-un apartament daca are suficient spatiu (este un caine de talie mare). Cu un nivel mediu de activitate, acest caine are nevoie de zilnica de miscare, de plimbari lungi unde poate alerga fara lesa. Are nevoie de dresaj si socializare.
Trebuie invatati de mici sa nu traga in lesa. Dresajul trebuie facut cu o voce calma, echilibrata si iubitoare. Trebuie sa fie ferm si consecvent. La fel ca toti cainii de talie mare care cresc repede nu trebuie solicitati prea mult fizic in perioada de crestere pentru a nu avea mai tarziu probleme cu oasele, muschii sau articulatiile.









Utilitate

Este folosit pentru descoperirea turistilor rataciti prin munti sau acoperiti de zapada in urma avalanselor. Este un placut si linistit companion.










Aspecte particulare

Saint Bernard-ul trebuie supravegheat in timpul zilelor caniculare si cu umiditate crescuta, intrucat acesta este predispus fenomenului de supraincalzire (soc caloric). Recent, popularitatea rasei a determinat pe unii crescatori lipsiti de scrupule sa produca exemplare cu anumite inclinatii spre agresivitate. Din acest motiv, asigurati-va ca achizitionati un Saint Bernard de la un crescator experimentat si de buna credinta.
Saint Bernard-ul are nevoie de o ingrijira zilnica a blanii. Ambele varietati de Saint Bernard (cu parul aspru si cu parul neted) sunt usor de intretinut. Pieptanarea si perierea cu o perie din par de porc si imbaierea numai atunci cand este absolut necesar sunt singurele lucruri pe care trebuie sa le indepliniti pentru a-i mentine Saint Bernard-ului blana in bune conditii. Aceasta rasa naparleste de doua ori pe an. Ochii care au tendinta de a lacrima excesiv trebuind controlati periodic.
Este una din cele mai cunoscute rase, avand ca stramos Dogul tibetan; omul de stiinta Keller sustine ca acest dog s-a raspandit in Nepal si India, apoi in China; mai tarziu a trecut in Orientul Apropiat. S-au gasit in Assiria diferite basoreliefuri, vechi de peste 2500 de ani, pe care sunt infatisati caini cu par scurt, car au o asemanare perfecta cu Sain Bernardul de astazi. Este cunoscut in Egipt din epoca faraonilor. Razboaiele si relatiile comerciale din timpul lui Alexandru cel Mare au adus acest caine, peste Grecia si Italia, in Europa centrala. In Elvetia a fost adus de colonistii romani, care-l foloseau la paza proprietatilor lor. Prin incrucisari cu cainii din Muntii Alpi s-a obtinut un exemplar deosebit, Saint-Bernardul de astazi. La inceput, s-a stabilit in cantoanele Waadt si Wallis, unde cainii au trait, mai mult sau mai putin izolati, in tot cursul Evului Mediu, prezenta lor fiind dovedita de picturile si sculpturile care au ramas din acele timpuri. De-abia in anii 1650 – 1670 a fost luat de calugarii de la spitalul din muntele Saint Bernard – de unde i se trage si numele, dresat si utilizat la salvarea oamenilor de sub avalanse. Aici s-a dezvoltat sub grija si ocrotirea acestor calogari si s-a raspandit apoi in toata Elvetia, in Austria, Italia, Franta, Anglia, Canada, S.U.A. Etc. Un caine din aceasta rasa, pe numele sau Barry, a salvat, in decursul a 12 ani de viata, patruzeci de vieti omenesti. In semn de omagiu, dupa moarte, Barry a fost impaiat si astazi poate fi vazut in Muzeul de Stiinte Naturale si Istorice din Berna. Saint Bernardul sau Bernardinerul a fost numit si “Cainele de Barry”, cuvantl bari, in dialectul local insemnand urs.
Saint Bernardul este un caine de munte, de talie mare, puternic, musculos si viguros, cu capul mare, impozant, cu pliuri ca-i brazdeaza fata, cu privirea deosebit de inteligenta, uneori serioasa, alteori trista, dar niciodata rautacioasa. Urechile sunt fixate sus si indoite se lipesc de obraz formand un triunghi usor rotunjit si alungit. Totul exprima vigoare si noblete. Spatele este drept si foarte lat, pieptul puternic, bine rotunjit, umerii inclinati si lati, membrele foarte solide. Coada, lata si puternica la baza este lunga si atarna dreapta sau cu varful cozii putin indoit.
Aceasta rasa se prezinta in doua varietati care au aceleasi caractere morfologice, deosebindu-se numai prin aspectul si lungimea parului: una cu par lung, mai putin des, neted, putin ondulat, inspre sale si crupe ceva mai ondulat, si alta cu par scurt, aspru, des si bine lipit de corp, la baza cozii oarul fiind mai des si mai lung.
Cu o alura nobila, Saint Bernardul are un temperament bland si un caracter vesel. Dotat cu simt olfactiv deosebit, este curajos, devotat si afectuos cu stapanul si, mai ales, cu copiii.
Folosit la inceput ca paznic al locuintelor, mai tarziu, datorita puterii, simtului sau remarcabil de orientare si calitatilor olfactive, a fost dresat si utilizat la salvarea oamenilor prinsi sub avalanse sau rataciti in munte, pe care ii gaseste, le semnaleaza prezenta sau ii conduce pe rataciti spre locuri sigure. Este de asemenea un foarte bun cane insotitor.











Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor rase, Saint Bernard-ul nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:

- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului fiind asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Din acest motiv, este de preferat ca Saint Bernard-ul sa fie hranit de 2-3 ori pe zi administrandu-i-se cantitati mai mici decat sa primeasca o singura masa copioasa.

- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Punctele fierbinti sunt zone de dermatita umeda, puriginoasa.

- epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani.

- entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

In plus, Saint Bernard-ul este predispus socului caloric (hipertermic), artritelor, sindromului Wobbler, afectiunilor cardiace, dermatitelor, si osteocondrozei.

Durata medie de viata a Saint Bernard-ului este de circa 8-10 ani.

Puteti schimba opinii si afla informatii noi despre aceasta rasa intrand pe forumul nostru
Bine ati venit pe DogVet.ro ! Portalul catelusului tau.
Pentru sanatatea catelului dumneavoastra este foarte important sa vaccinati anual catelul dumneavoastra, sa il deparazitati intern din 3 in 3 luni si sa il deparazitati extern lunar.